Cel, ce-l. Cei, ce-i. Cea, ce-a

CEL, CE-L
Ce-l se scrie ce-l când poate fi înlocuit cu ce îl, adică pe care îl:

Pachetul ce-l ţii în braţe.
Pachetul ce îl ţii în braţe.
Pachetul pe care îl ţii în braţe.

Cel se scrie cel când se referă la un el, un substantiv masculin (sau neutru) singular, şi e însoţit de un adjectiv:

Băiatul cel (mai) mare are 12 ani, băiatul cel (mai) mic are 5 ani.
Cel mare are 12 ani, cel mic are 5 ani.
Cel frumos seamănă cu mine, cel deştept seamănă cu tac-su.
Sau invers, mă rog.
De fapt, cel frumos şi deştept seamănă cu mine. Restul seamănă cu tac-su.

Cel se mai scrie cel şi când arată gradul de comparaţie al unui adverb:

Maşina asta merge cel mai repede.

CEI, CE-I
Cam la fel cu cel şi ce-l.
Adică:
Ce-i se scrie ce-i când înseamnă ce îi, adică pe care îi:

Oamenii ce-i vezi pe stradă.
Oamenii ce îi vezi pe stradă.
Oamenii pe care îi / pe care-i vezi pe stradă.

Ce-i se mai scrie ce-i şi atunci când poate fi completat cu un posesiv (lui/ei), ca în:

Ce-i face copilul? Ce-i fac copiii?
Ce îi face copilul? Ce îi fac copiii?
Ce face copilul lui? Ce fac copiii lui?

Ce-i se mai scrie ce-i şi atunci când -i (adică îi) e complement indirect şi răspunde la întrebarea cui?:

Ce-i zici?
Ce îi zici?
Ce îi zici lui/ei?

Cei se scrie cei când se referă la ei, un substantiv masculin plural, şi e însoţit de un adjectiv:

(Oamenii) cei tineri se mişcă mai uşor decât (oamenii) cei bătrâni.

CEA, CE-A
Cea se scrie cea când se referă la o ea, un substantiv feminin singular, şi e însoţit de un adjectiv:

(Fata) cea mare are 12 ani, (fata) cea mică are 5 ani.
Cea mai mare are 12 ani, cea mai mică are 5 ani.

Ce-a se scrie ce-a când înseamnă ce a, din structura ce/care/pe care + perfect compus pers. a III-a sg. (a + participiu trecut). Adică e întotdeauna urmat de un participiu trecut.

Ce-a făcut? Ce a făcut?
Maşina ce-a cumpărat-o [...]. Maşina ce a cumpărat-o [...]. Maşina pe care a cumpărat-o [...].
Băiatul ce-a venit cu tine. Băiatul ce a venit cu tine. Băiatul care a venit cu tine.