Valoarea exemplului

de Teodora Goran Câmpina, Muntenia
Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciu­nea care duce la mântuire, prin credinţa în Isus Hristos. 2 Timotei 3,15
Inima mea este plină de bucurie şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru că m-a binecuvântat. El le-a oferit părinţilor mei un al patrulea dar preţios: însemnătatea numelui Teodora, în limba greacă, este -darul lui Dumnezeu.
Ca medic, tata era mereu solicitat să se îngrijească de problemele de sănătate ale oamenilor şi făcea acest lucru cu dedicare şi bucurie, oricând, la orice oră. După ce le recomanda tratamentul potrivit, nu uita să le vorbească şi despre Marele Medic, ce doreşte să vindece atât trupurile, cât şi sufletele lor. Unele persoane erau receptive şi îl invitau să revină. Atunci când se întorcea, tata o lua pe mama şi pe noi, copiii, şi mergeam împreună în vizite misionare. El deschidea Cuvântul Domnului înaintea oamenilor şi apoi formam un mo­dest cvartet, lăudându-L pe Dumnezeu prin imnuri care să aducă mângâiere şi speranţă. Lacrimile din ochii celor ce ne ascultau, cuvintele lor de apreciere, rugămintea de a mai cânta şi de a-i vizita mai des m-au conştientizat încă din copilărie că nu există împlinire mai mare decât aceea de a trăi în armonie cu El şi de a-i ajuta pe semenii mei să-L cunoască. Aşa am învăţat de la tata, din a cărui inimă se revarsă şi azi dragostea lui Hristos, bunătatea, răbdarea şi spiritul de sacrificiu.
Mama a fost cea care ne-a înconjurat cu dragostea ei clipă de clipă, alegând să rămână acasă cu noi, să ne sfătuiască şi să ne ajute să facem alegeri bune la fiecare pas. Am învăţat de la ea valoarea modestiei, a tenacităţii şi încrederii în Dumnezeu în tumultul dificultăţilor vieţii şi, desigur, arta culinară sănătoasă. Şi în inima ei ardea permanent focul misiunii. În ciuda mulţimii îndatoririlor zilnice, găsea şi momente în care să împărtăşească vestea cea bună a mântuirii unei vecine sau prietene pe care o întâlnea atunci când mergea la cumpărături.

Am învăţat de la părinţi valoarea relaţiei cu Dumnezeu. Când mă trezeam dimineaţa, îi găseam studiind şi rugându-se, dorind să primească înţelepciune şi putere pentru provocările zilei. Ocaziile de închinare în familie au dat tonul la mulţumire pentru binecuvântările de care ne bucuram, au constituit cadrul pentru povestirea experienţelor zilei, pentru o bună organizare a lucrului şi conturarea perspectivelor de viitor.
Îl laud pe Dumnezeu pentru temelia bună pe care a aşezat viaţa mea şi îi încurajez pe toţi cei cărora li s-a încredinţat misiunea de a fi părinţi să colaboreze strâns cu Singurul care-i poate ajuta să se bucure de roadele investiţiei lor acum şi în veşnicie.